Munca toata ziua, trenuri ROR, avioane, francezi de toate culorile. Cam asta mi se intampla zilele astea. Timpul e suficient de scurt sa nu ma plictisesc, suficient de lung sa nu ma grabesc. Nu sunt un turist dar ma comport ca unul. Nu sunt nici informatician 100%, nici n-am venit aici ca filosof, insa printre toate astea apuc sa iau topping-ul de pe tot ce apare. Abstractizand situatia, nu pot spune decat: superficial. Si totusi, suprafata e limita. Intre a trai la limita suprafetei si a trai la limita profunzimii exista, pana la urma, o echivalenta. Sa ma las miscat de lucruri cu adevarat semnificative in acelasi timp cu lucruri instant atractive e un exercitiu de receptivitate maxima. Nu refuz nimic, pentru ca spiritul meu critic nu functioneaza la nivelul refuzului experientei, ci la nivelul asocierii sensului. Am orgoliul sa cred ca nu ma uit la Notre Dame cum se uita un turist american, dar nu vreau sa-mi refuz sa reconstitui si placerea pe care o simte el. In acelasi timp, imi vin in minte pagini de carti, Charlemagne, la Revolution, evul mediu, Parisul interbelic, imperiul roman, toate amestecate in straturi cu protuberante accesibile. Acesta nu e orasul meu, dar in acelasi timp ma simt in largul meu in el. Etre à l'aise (nota de subsol la cuvantul cool pe o reclama in metrou) e probabil un nume pentru asta. Si, intr-adevar, trebuie prima data sa traducem in propriul limbaj tot fluxul senzorial ca sa-l facem al nostru, sau sa devenim noi o parte din mediu. Asa ajung sa gandesc in franceza, desi nu stiu prea multa, pentru ca unele lucruri sunt neechivalabile. Ma rusinez de camera foto si de ghiozdanul care se tin de mine si imi pun stampila 'turist', pentru ca incerc sa intru sub pielea subtire a unei urbanitati exemplare.
N-am planuri, n-am vise. Vreau doar sa patrund candva stiinta adevarata a explorarii Parisului.
Dunarea la Budapesta. Nu-i albastra.
Place de la Sorbonne. Cum poti face nou ceva vechi.
UBB-ul lor e ceva mai mare, se numeste Sorbonne si nu scrie ca-i multicultural (nici n-are afise la intrare in limbile tuturor studentilor)
Tragica si innorata, Notre Dame.
Individ care se baga in fata si strica poza.
Parisul e magic. Aici, unul din cei care furnizeaza magia :)
Cartier multicolor, multicultural, multisexual
... mai urmeaza si altele.
2 comments:
abstractizezi sănătos, dar merită efortul.
acuma 2 sapt. am zburat prima dată în viaţa mea cu avionul. la londra. m-am .... pe mine şi vizavi era o babă care râdea şi zicea domnişoară, calmaţi-vă.
Frumos Parisul. Frumoasa Londra.
proxima estacion amsterdam.
Trimiteţi un comentariu